- temeneá
- s. f., art. temeneáua, g.-d. art. temenélei; pl. temenéle
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
temeneá
Look at other dictionaries:
temenea — TEMENEÁ, temenele, s.f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ♢ expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h). Trimis de claudia, 21.04.2008.… … Dicționar Român
reverenţă — REVERÉNŢĂ, reverenţe, s.f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului şi îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, veneraţie, consideraţie, stimă. ♢ Pronume de reverenţă (sau de… … Dicționar Român
temeni — TEMENÍ, temenesc, vb. IV. refl. (Rar) A se pleca în faţa cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TEMENÍ vb. v. închina, ploconi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime temení vb … Dicționar Român
mătanie — MĂTÁNIE, mătănii, s.f. (În unele practici religioase) 1. Îngenunchere şi înclinare a corpului până la pământ, în semn de veneraţie şi de pocăinţă. ♦ p. gener. Plecăciune adâncă în semn de respect; temenea, ploconeală. 2. (La pl.) Şirag de mărgele … Dicționar Român
plecare — PLECÁRE, plecări, s.f. Acţiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ♢ Punct de plecare = începutul unei acţiuni. ♢ loc. adj. şi adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în… … Dicționar Român
plocon — PLOCÓN, plocoane, s.n. 1. Dar omagial intrând în obligaţiile vasalilor către Poartă sau ale supuşilor către curtea domnească sau către stăpânul moşiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ♢ expr. A duce (sau a… … Dicționar Român
salamalec — SALAMALÉC, salamalecuri, s.n. Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană; închinăciune adâncă, temenea (care însoţeşte rostirea acestei formule). – Din tc. selâmaleyküm. cf. fr. s a l a m a l e c . Trimis de LauraGellner, 17.07.2004.… … Dicționar Român
selamlâc — SELAMLẤC, selamlâcuri, s.n. (înv.) Parte rezervată bărbaţilor şi musafirilor în casele turceşti; încăperi destinate domnului şi slugilor sale, precum şi pentru recepţii, în palatele domnilor români. [var.: selamalâc s.n.] – Din tc. selâmlık.… … Dicționar Român
talâm — TALẤM, talâmuri, s.n. (înv.) 1. Plecăciune, reverenţă. 2. Apucătură, deprindere; gest. [var.: talím s.n.] – Din tc. tālim. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 TALÂM s. v. apucătură, compliment, comportament, comportare, conduită,… … Dicționar Român
